Powered By Blogger

Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

luni, 22 august 2011

Jocurile de interactiune intre dependent si codependent


Acest articol a fost preluat de aici si putin modificat, in sensul ca am inlocuit alcoolismul cu jocul de noroc

Am fost si eu prinsa in aceste jocuri. Eu il consideram pe el vinovat pentru situatia in care ne aflam, inclusiv pentru starile mele emotionale, iar el folosea, toate afirmatiile pe care le faceam, ca sa-si justifice consumul. Si, in loc sa ma opresc,  dadeam si pe mai departe apa la moara. Intretineam, fara a fi constienta de acest lucru, prin aceasta avalansa de acuzatii, jocul de noroc al sotului meu.
Un astfel de joc il prezinta Reinhold Ruthe cam asa:
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu te certi cu mine tot timpul! Codependentul: – Ma cert tot timpul cu tine pentru ca tu te joci!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu te-ai departat atat de mult de mine! Codependentul: – M-am departat atat de mult de tine, pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu incerci din rasputeri sa ma controlezi! Codependentul: – Incerc sa te controlez pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu asculti atat de mult de copii! Codependentul: – Ascult de copii pentru ca tu te joci atat de mult!
Dependentul: – Ma joc pentru ca tu tii mai mult la parintii tai! Codependentul: – Tin mai mult la parintii mei pentru ca tu te joci!
Dependentul: - Ma joc pentru ca tu ma lasi atat de singur!    Codependentul: – Te las singur pentru ca tu te joci!
In cartea Labirintul codependentei, aceste realtii sunt privite asemenei unui bulgare de zapada care se transforma intr-o avalansa tarand totul cu ea. Ideea e ca orice ai spune, atunci cand ataci persoana, si nu adictia, vei deveni persoana  vinovata, pe care dependentul poate sa isi descarce nervii, si asupra careia poate sa proiecteze vina. Oricat ai dori sa ii faci morala, opreste-te, nu rezolvi nimic! Controlul, morala, cearta, nu fac decat sa intretina lantul vicios si sa inrautateasca lucrurile. 
Si eu am inteles cu greu cercul vicios care se crease. Am inteles cu greu ca trebuie sa tac daca nu pot spune ceva care sa nu-l atace direct pe sotul meu. Am inteles cu greu ca, daca vreau sa schimb ceva, trebuie sa incep sa schimb in mine. Inca mai invat cum sa o fac...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog