Masca

Omul este cel mai puţin el însuţi atunci când vorbeşte cu propria sa persoană. Daţi-i o mască şi vă va spune adevărul. 
- Oscar Wilde

Cu toţii avem o mască socială, nu-i aşa? Ne-o punem, ieşim, călcăm cu dreptul înainte, ne afişăm cea mai bună imagine. Dar în spatele acelei măşti sociale există un adevăr personal, ce credem cu adevărat despre cine suntem şi de ce suntem capabili. 
- Phil McGraw


Citirea rândurilor de mai sus m-a dus automat cu gândul la coportamentul gamblerilor care se află pe acea pantă a adicţiei de unde cu greu se pot opri, cei care se opresc. Imaginaţi-vă adicţia ca pe un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale. Cu cât este mai lung traseul, cu atât mai mare se face bulgarele, cu atât mai multă zăpadă atrage după sine, si cu atât mai mare este viteza cu care coboară. Gamblerul activ va atrage după sine o adevărată avalanşă: datorii în primul rând, de multe ori ruina familiei pe plan financiar, pierderea locului de muncă adesea, destrămarea familiei, ajungând chiar la sinucidere. Persoanele normale, înţelegând prin normale acele persoane care practică jocul de noroc în mod ocazional, şi care nu simt impulsul de a se juca în mod necontrolat, nu înţeleg de obicei ce este dependenţa de jocurile de noroc, şi care este efectul acestei dependenţe asupra unei persoane. Haideţi să privim puţin ce se întâmplă. 
Câţiva cercetători au arătat recent că dependenţa de jocul de noroc este o problemă neurobiologică, o dependenţă chimică a creierului similară celor dependenţi de droguri precum cocaina sau alcoolul. Conform acestor savanţi, gamblingul este un drog, deoarece efectele sale psihoactive sunt similare drogurilor. 


Gamblingul compulsiv poate fi clasificat în două categorii: jocul de acţiune şi cel de refugiu. 


Jucătorii de acţiune: În jocul de acţiune, gamblerul este dependent de emoţia asumării de riscuri la fel cum un dependent de cocaină este dependent de drog. Acţiunea ca atare devine un drog. Jucătorii de acţiune se implică de obicei în jocuri cu alţi participanţi, deoarece o parte a valului de adrenalină o constituie credinţa că este un câştigător. Aceştia sunt predominant bărbaţi care au început să se joace la vâtste timpurii în adolescenţă, care sunt în general foarte inteligenţi, având rezultate ridicate la testele de inteligenţă. Jocurile lor preferate sunt cele care implică îndemânarea, incluzând black jack, poler, pariurile sportive, şi mai recent, tranzacţiile bursiere, cele cu acţiuni de toate felurile. Gambinul conferă o senzaţie de euforie, similar unui drog care dă senzaţia de high. În general, aceste personalităţi sunt foste egocentrice, controlatoare, iubesc riscul, sunt narcisiste, sociabile, şi ca narcisiştii, caută aprobarea, afirmarea şi confirmarea. 
Aceşti indivizi au în general o încredere în sine scăzută, şi au o tendinţă de a ocoli adevărul, sau de a minţi. Gamblerii din această categorie trec în general prin patru etape: Câştig -  Pierdere - Disperare - Deznădejde. În general, comportamentul persistă între 10 şi 30 de ani înainte ca circumstanţele să-l fi adus pe individ într-un punct atât de scăzut încât să caute ajutor. În acest timp adicţia a devenit atât de puternică încât a depăşit importanţa pe care o au familia, prietenii, munca, interesele exterioare, iar individul este în pericolul de a pierde absolut totul. 


Jocul ca refugiu: Jocul ca refugiu apare atunci când jucătorul caută să risipească nişte sentimente neplăcute sau noţte crize emoţionale din viaţă. Acţiunea de a se juca este secundară efectului de anesteziere al activităţii.  Jucătorii care caută refugiul preferă în general jocuri singulare, precum aparatele mecanice, unde pot evita contactul uman. Acest tip de jucători sunt în general femeile, cu probleme apărute târziu în viaţă, în mod normal în jurul vârstei de 30 de ani sau mai târziu. Jocurile pe care le caută necesită abilităţi puţine, sau nu necesită deloc abilităţi, precum aparatele mecanice, bingo, loterie, etc. Jucătorii aceştia par orbiţi, sau într-o transă hipnotică, atunci când se joacă. Acest tip de jucători se simt eliberaţi de durerea emoţională sau fizică, atunci când sunt implicaţi în joc. Persoanele acestea su fost responsabile şi morale mai devreme în viaţă, dar  evită conflictele şi au suferit adesea abuzuri verbale şi fizice. Simt nevoia de a dobândi putere şi o obţin prin joc ca refugiu. Aceşti indivizi posedă în general o stimă de sine scăzută, şi devin manipulatori pe măsură ce problema ia proporţii. 


O altă clasificare, abordată de Robert L. Custer, M.D., identifică 6 tipuri de jucători.
1. Jucătorii care caută refugiu preferă jocurile care nu necesită abilităţi; aceste jocuri includ pokerul video, loterie, bingo şi aparatele mecanice. Aceste jocuri oferă scăparea de sentimentele de nesiguranţă, depresie, furie, plictiseală sau singurătate. Aceştia folosesc jocul ca să scape de crize sau de dificultăţi. Jocul produce mai degrabă un efect analgezic, decât un răspuns euforic. 


2. Jucătorii compulsivi au pierdut controlul asupra jocului. Pentru ei, jocul este cel mai important lucru din viaţa lor. Jocul compulsiv este o adicţie progresivă care dăunează fiecărui aspect din viaţa jucătorului. Pe măsură ce continuă să se joace, le sunt afectate în mod negativ familia, prietenii şi angajatorii. În plus, jucătorii compulsivi se pot angaja în activităţi precum furtul, minciuna sau delapidarea, activităţi care contravin standardelor morale. Gamblerii compulsivi nu se pot opri din jucat, indiferent cât de mult doresc sau încearcă.


3. Jucătorii profesionişti îşi câştigă existenţa prin joc, şi îl consideră o profesie. Sunt pricepuţi la jocurile pe care le practică şi sunt capabili să controleze sumele de bani şi timpul petrecut jucând. Aşadar, jucătorii profesionişti nu sunt dependenţi de joc. Ei aşteaptă cu răbdare cel mai bun pariu şi încearcă să câştigă cât de mult posibil. 


4. Jucătorii antisociali folosesc jocul ca pe un mod de a face rost de bani în mod ilegal. Este posibil ca aceştia să fie implicaţi în curse de cai sau de câini aranjate, sau să joace cu zaruri măsluite sau cărţi însemnate. Pot încerca să folosească diagnosticele de gambling compulsiv ca pe o apărare în caz de probleme cu legea. 


5. Jucătorii ocazionali sau sociali sune cei care se joacă în scop recreativ, pentru a socializa sau pentru a se distra. Gamblingul nu intervine în obligaţiile lor familiale, sociale sau vocaţionale. Exemple de asemenea jocuri sune jocul ocazional de poker, pariurile Super Bowl, o călătorie anuală la Las Vegas, sau cumpărarea ocazională de bilete la loterie. 


6. Jucătorii sociali serioşi care investesc mult din timpul lor în joc. Gamblingul constituie pentru ei o sursă importantă de relaxare şi distracţie, totuşi aceşti indivizi pun jocul de un plan secund familiei şi vocaţiei. Acest tip de jucător poate fi comparat cu un împătimit al golfului, a cărui sursă de relaxare vine din practicarea jocului de golf. Jucătorii sociali menţin controlul asupra activităţilor de gambling.