Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

sâmbătă, 22 mai 2010

Iertarea de sine

Marturia unei dependente:
”In experienta de recuperare din boala mea a trebuit sa invat sa ma iert pe mine insumi. In etapa timpurie a fost usor sa ma critic si sa raman prins in adancurile vinei si ale rusinii. Aceasta s-a schimbat pentru mine cand intr-o seara la GA un membru a spus ca „nu suntem oameni rai care incearca sa fie buni. Suntem oameni bolnavi ce incearca sa se faca bine.”
Invata sa te ierti pe tine - asa cum cerem iertare de la altii, trebuie sa fim in stare sa ne auto iertam. O femeie a scris, „In cele din urma sunt treaza(alcoolica) si chiar imi face placere. Mi-am promis ca intr-o zi o sa va spun asta ca sa stiti ca tot ajutorul pe care l-am primit nu a fost in zadar. Cand am terminat tratamentul, am fost abstinenta un an de zile si am mers la intalniri AA, dar asta era totul. Nu am vorbit cu nimeni. Nu mi-am sunat sponsorul, pentru ca nu aveam incredere in el. Chiar daca ma simteam mai bine pentru ca nu beam, eram furioasa ca sunt alcoolica si nu stiam cum sa traiesc treaza.Simteam ca asupra mea apasa un blestem. Ascultam oamenii la intalniri si credeam ca ei au o boala, dar ca eu eram doar o persoana rea.Aceasta era intr-adevar o gandire bolnava si nebuneasca. Nu puteam sa rezist si nu puteam sa suport sa traiesc cu mine insami treaza, asa ca a fost inevitabil sa nu ma intorc inapoi la baut. Nu stiu de ce am primit o noua sansa. Multi oameni nu isi mai revin. De ce eu? Ei bine, de ce nu eu? Poate ca pana la urma merit. E teribil sa nu te poti ierta pe tine insuti. Chiar daca am facut multe lucruri pe care le regret, nu pot sa arat exact cu degetul ce era atat de „de neiertat”. De ce suntem atat de duri cu noi insine? Nimeni nu a trebuit niciodata cu adevarat sa ma pedepseasca, pentru ca faceam treaba asta eu insumi mult mai bine decat ar fi putut oricine altcineva.
Incapacitatea de a te ierta poate sta in calea recuperarii tale, indiferent ca e vorba de alcoolism, droguri, sau gambling”.

Faceți căutări pe acest blog