Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

duminică, 8 august 2010

Mila...


Mila este cel mai ucigător sentiment care poate fi oferit unei femei. (şi unui bărbat aş adăuga eu)
  --Vicki Baum


Trebuie să mergem înainte cu încredere, fiind siguri că ne va fi dată puterea de care avem nevoie, având credinţa că viziunile noastre ne vor ghida. Problemele nu trebuie să ne sperie. Mai degrabă, acestea ar trebui să ne îndemne spre o activitate mai creativă. Pot să ne provoace capacităţile. Insistă ca noi să nu stăm nemişcaţi. 

Mila celorlalţi favorizează lipsa de acţiune, iar pasivitatea aduce după sine moartea sufletului. În loc de asta, hotărâ
rea noastră de a trăi este întărită de încurajarea celorlalţi. Toate celelalte slăbesc hotărârea. Mila alimentează autocompătimirea care prevesteşte moartea.

Putem da startul oriunde ne aflăm astăzi şi ştim că ajutăm pe cineva care este viu. Şi de fiecare dată când reuşim să încurajăm pe cineva, aducem un suflu nou de viaţă în noi înşine, o nouă viaţă care ţine în frâu autocompătimirea care poate apărea în orice moment.

Putem să ne ajutăm cel mai bine unii pe alţii alegând să nu compătimim niciodată cu tristeţe, ci prin celebrarea schimbărilor vieţii. Acestea oferă oportunităţile necesare pentru creşterea noastră continuă.

Cineva are nevoie de un cuvânt de încurajare din partea mea. Le voi ilumina viziunea asupra viitorului. 

Un comentariu:

  1. undeva la granita dintre mila si simpatie? fara mila nu miscam nimic, fara tact daramam totul! asa e, dragostea.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog